Redefinită de Hristos: De la Harley la Carmen

Am trăit odată după voia mea, crezând că știu mai bine și că sunt aproape de Dumnezeu, dar, în realitate, mă afundam tot mai adânc în păcat. Eram convinsă că Lui nu-I pasă de alegerile mele—că autodistrugerea mea și durerea pe care o provocam altora nu-L întristau. Eram complet oarbă față de întunericul din mine. Precum Pavel, eram printre cei mai mari păcătoși—făcusem de toate.

Mâinile îmi erau pătate cu roșu, vorbele pline de venin, minciuni și cuvinte de răzbunare.

Căutam putere în locuri greșite: dansam cu idolatria și mândria, încercând mereu să mă ridic deasupra celorlalți. Inima mea era un câmp de luptă plin de furie și amărăciune, dar mergeam înainte ca și cum eram de neatins, convinsă că eu sunt la cârmă. Și, în aroganța mea, credeam că stau bine cu Dumnezeu.

Mă regăseam în Harley Quinn—acel personaj DC care își masca durerea prin haos și rebeliune. Am găsit atâtea paralele între povestea ei și a mea, încât mi-am tatuat rombul roșu-negru pe încheietură, un semn al identității pe care o adoptasem, potrivit rolului de „Regină a Haosului”. Ca și ea, eram prinsă în relații toxice, confundând atracția fizică cu iubirea, manipularea cu puterea și distrugerea cu libertatea.

Eram mândră că sunt fata care nu avea nevoie să fie salvată, cea care putea să manipuleze, să înșele și să controleze lucrurile în favoarea ei. Eram atât o persoană care căuta validarea celorlalți, cât și un maestru al manipulării, dispusă să mă sfâșii pentru acceptare, în timp ce îi foloseam pe ceilalți pentru propriile interese. Nu doar trăiam în haos—eu prosperam în el.

Când zgomotul s-a oprit, Dumnezeu a vorbit

Apoi a venit pandemia—o pauză forțată, când lumea întreagă a încetinit. În timp ce toți erau cuprinși de frică și incertitudine, furtuna din mine a început să se liniștească. În această tăcere, Dumnezeu a început să mă cheme, dărâmând toate distragerile, scuzele și iluziile pe care mi le construisem.

Pe măsură ce am început să-L caut, am început să văd semne ale dragostei Sale, pe care le ignorasem până atunci. Cuvântul Lui a devenit refugiul meu, și cu cât citeam mai mult, cu atât înțelegeam cât de pierdută eram. Nu eram doar „puțin rătăcită”—eram complet orbită, mă înecam în propria distrugere, alergând spre moarte, în timp ce mă credeam liberă.

Ulterior, într-o noapte, El mi-a apărut într-un vis. Cu o voce care mi-a zguduit sufletul, dar m-a învăluit în pace, mi-a spus: „Eu sunt Dumnezeul tău și vei vedea puterea Mea.”

M-am trezit tremurând, dar știam că ceva se schimbase în mine. În sfârșit, eram pregătită să văd.

O Iubire Care Nu Cere Performanță

Dumnezeu nu m-a forțat să mă schimb. A așteptat cu răbdare, ca un păstor blând care își cheamă oaia pierdută. Nu m-a umilit și nu m-a condamnat, ci mi-a arătat adevărul: căile Lui sunt mai presus decât ale mele, iar poruncile Lui nu sunt poveri, ci expresii de dragoste.

Mi-a arătat că adevărata libertate nu este în rebeliune, ci în supunerea față de voia Lui perfectă. Mi-a convins inima că dragostea Lui este mai mare decât orice—niciun fel de iubire umană nu se poate compara cu a Lui. Toată iubirea din lume adunată nu ar putea echivala cu dragostea Lui pentru mine.

Am înțeles că nu mai trebuie să manipulez sau să caut validare de la oameni care sunt trecători. Eram deja aleasă, deja cunoscută, deja iubită profund de Cel care contează cel mai mult.

O Identitate Nouă: De la Harley la Carmen

Această schimbare a început în mintea și inima mea și s-a reflectat în felul în care mă port, în cuvintele mele și în tot ceea ce sunt.

Spiritul de răzbunare s-a transformat într-un spirit de iertare. Dorința de putere s-a schimbat într-o dorință de smerenie, pentru că sunt deja fiica Celui Preaînalt—nu mai trebuie să lupt pentru o poziție.

Vocea care odată spunea minciuni acum proclamă adevărul. Nu mai trebuie să mă prefac, pentru că identitatea mea în Hristos este suficientă. Inima care odată era prinsă în lanțuri este acum liberă în El.

Nu mai trebuie să mă dovedesc. Nu mai trebuie să mă sfâșii pentru acceptarea oamenilor. Nu mai trebuie să port masca Harley Quinn, pentru că Dumnezeu mă cheamă pe numele meu.

Sunt Carmen— fiică a Celui Preaînalt. Nu mai sunt legată de păcat, nu mai sunt prinsă în cicluri dăunătoare, nu mai sunt definită de trecutul meu.

Tatuajul rombului de pe încheietura mea, care odinioară era un simbol al rebeliunii și durerii, rămâne, dar acum este o mărturie a puterii Lui de a transforma chiar și cele mai frânte inimi. El a luat coroana haosului și a înlocuit-o cu identitatea de fiică a Sa—răscumpărată, restaurată și redefinită.

Eram pierdută, dar El m-a găsit. Eram oarbă, dar acum văd. Eram Harley, dar acum sunt a Lui.

A Lui să fie toată slava.

Cu dragoste,

Carmen